Mara Coman: Vreau să văd cât mai multe locuri. Călătoriile înseamnă bani bine investiți

0
2835
Mara Coman, în Santorini

„Cel mai mult îmi doresc să văd lumea. Chiar și în bascheți.” Cu această afirmație, Mara Coman, redactor-șef la revista glossy Marie Claire, arată cât de importante sunt călătoriile pentru ea. De altfel, le consideră bani bine investiți. Când nu scrie pentru revistă, Mara scrie pe blogul ei. Însă ce face când nu scrie deloc? A răspuns în interviul de mai jos, unul savuros de altfel, în care a vorbit despre cum îi place să călătorească și care este orașul care o face să simtă că trăiește.

Filmul pe care speri să-l vezi în avion este: Nu mă uit prea des la filme când zbor. Dorm foarte bine în avion, așa că asta fac de obicei. Sau citesc. Pot să spun însă ce mi-ar plăcea să văd. Nu e un film, e un serial, deci implică un zbor lung. Se numește “The Marvelous Mrs Maisel”. Are un singur sezon deocamdată, l-am văzut deja și mi-a plăcut la nebunie. Însă ar presupune un pic mai mult efort, pentru că sigur nu este printre filmele disponibile pe avion. Oricum, ar fi interesant, cred că s-ar întreba toți cei din jur de ce râd de una singură.

Ultima carte pe care ai luat-o cu tine în vacanță este: “Călătoria către sine“, de Irvin Yalom, pentru că-mi plac memoriile și jurnalele. Așa am mai aflat câte ceva despre mine însămi, nu doar despre Yalom.

Mara Coman, în Bali

Ai tendința de a pune în bagaj prea multe… prea multe haine. Obișnuiesc să călătoresc cu bagaj de cală, chiar și când plec pentru două zile, așa că au loc multe haine, iar eu sunt sigură că am tot ce îmi trebuie. Ultima dată, prietena mea râdea de mine: am fost plecate împreună și, indiferent ce-i trebuia, aveam eu :).

Mă cunosc bine și știu că nu sunt simpatică dacă mi-e frig!

Cel mai greu mi-e când plec undeva pentru job (la un eveniment sau vreo conferință) sau într-o destinație în care se anunță și soare, și zile mai reci, cu ploaie. În primul caz, pe lângă hainele casual, pun pantofi cu toc și diverse ținute pentru conferință sau pentru o cină formală – și sunt mereu mai multe decât am nevoie, pentru că nu am răbdare să probez acasă. Și nici nu știu în ce voi avea chef să mă îmbrac în seara respectivă. În cel de-al doilea caz, am grijă să am și haine subțiri, și haine groase. După ce am tremurat de vreo două ori, plec cu o jachetă și o bluză mai groasă chiar și când se anunță doar vreme frumoasă. Mă cunosc bine și știu că nu sunt simpatică dacă mi-e frig!

Mara Coman, în Halkidiki

Am mai plecat într-o vacanță cu prea multe cărți. Inițial am pus vreo trei, ca să am de ales. Apoi mi s-a mai părut interesantă încă una, și încă una… Am mai cumpărat și din aeroport. Am râs de mine însămi când am ajuns la destinație. Ca să le citesc, ar fi trebuit să nu ies deloc din camera de hotel. Norocul meu că nu prea fac cumpărături în vacanță, așa că n-am avut probleme la întoarcere, au avut loc :).

Santorini – un loc mai frumos decât în fotografii

Concediul tău ideal este… Îmi place foarte mult marea, de aceea concediul ideal trebuie să fie într-un loc în care să am mare și nisip. Paradoxal, nu stau la plajă mai mult de o zi, mă plictisesc, vreau să explorez. Așa că prefer să mă duc în orașe care au și plajă sau în insule în care am multe de văzut. M-am simțit minunat în Barcelona, m-am îndrăgostit de Sicilia (deși am fost acolo iarna) și vreau tare mult să mă întorc. Ah, și Santorini – un loc mai frumos decât în fotografii.

Ce ți-ar strica vacanța? Vești proaste de acasă și lucruri multe, urgente și stresante de rezolvat la birou. Îmi amintesc de o vară în Malta în care mi-am petrecut fiecare dimineață în lobby-ul hotelului, scriind mailuri, pentru că în cameră nu funcționa Internetul cu nici un chip. Plus că nu erau niște discuții lejere, ci unele care reușeau să-mi strice voia bună cu care mă trezesc eu când sunt în vacanță.

Pe lângă toate astea, anturajul ar mai putea să strice o vacanță. Amici cu mofturi, cu programe pe care trebuie să le respecte toată lumea, cu supărări, reproșuri – în final, oameni cu repere diferite.

E minunat să văd marea pe geam, să am un pic de terasă, un mini bar.

Ce preferi la un hotel? Micul dejun. Acasă nu mănânc niciodată dimineața. În vacanță, însă, micul dejun la hotel e un răsfăț. Sunt fericită dacă pot mânca omletă, fructe – eventual ananas gata curățat și tăiat în bucățele. Știu, mă alint deja, dar nu asta ar trebui să fac în vacanță?! Și, foarte important, cafea bună, nu o zeamă lungă și colorată. Ca să mă răsfăț până la capăt: e minunat să văd marea pe geam, să am un pic de terasă, un mini bar sau măcar un frigider în care să pot păstra băuturi reci. Nu sunt genul care merge la spa sau la saună, așa că pot să trăiesc liniștită fără ele.

Însă recunosc că am stat în tot felul de locuri – și fără omletă, și fără ananas, și fără cafea bună. Unele puteau concura la titlul de cea mai proastă cafea pe care am băut-o vreodată. Musai e să fie un hotel curat. Criteriul următor e să fie bine situat, ca să pot ajunge cât de cât ușor în locurile care mă interesează.

Mara Coman, în Bali

Ce apreciezi cel mai mult la partenerul de vacanță? Preocupări comune. Cred că vacanțele sunt reușite dacă îi cunoști bine pe cei care te însoțesc – dacă ești cu cineva care vrea să stea toată ziulica la plajă și tu vrei să descoperi orașul… ei bine, nu va fi prea plăcut. Nici planurile separate nu mă deranjează dacă nu vin la pachet cu reproșuri și insistențe conform cărora trebuie să facem toți același lucru.

Și mai e un lucru pe care nu-l apreciez (deși m-ai întrebat exact contrariul, știu!): să ai nevoie de ore înșir să te trezești, să faci duș, să-ți aranjezi freza și să nu reușești în nici una dintre zile să ieși din camera de hotel mai devreme de ora 13. Nu-i păcat să fii într-un loc frumos și să nu te bucuri de el?

OK, acum să mă concentrez și pe ce apreciez: o persoană care să poată face față sarcasmului meu, cu care să am conversații spumoase, cu care să vreau să împărtășesc tot felul de lucruri și care să se gândească și la ce îmi doresc eu (deci să nu fie a “me” person, indiferent că suntem în concediu sau nu).

Mara Coman, în Antalya

Care este cea mai mare extravaganță pe care ți-o permiți în concediu? În urmă cu vreo zece ani voiam să-mi cumpăr haine. E drept că erau mai puține branduri la noi, eu eram mai copil și ăsta era scopul: să îmi rămână cât mai mulți bani cu care să-mi iau haine. Nu știu dacă era o extravaganță, adică nu dădeam mii de euro pe haine. Aș fi dat, probabil, doar că n-am avut.

Acum vreau să văd cât mai multe locuri. Să zicem că ajung într-un oraș mare. Atunci voi căuta și locurile din împrejurimi în care pot să merg în excursii de o zi și da, mi se pare că sunt bani bine investiți. Și apoi ar mai fi mâncarea, deși nici asta nu cred că e o extravaganță. Pot vorbi mult despre mâncare 🙂 pentru că mi se pare foarte importantă în vacanță. Nu sunt foarte pretențioasă. Am fost și în restaurante foarte fancy, dar preferatele mele rămân cele mici, în care găsesc feluri tradiționale. Vreau să mănânc acolo unde mănâncă localnicii. Îmi plouă-n gură numai când îmi amintesc de pastele dintr-un loc mic dintr-o piață din Palermo. Mi-e ciudă că am uitat cum se numește.

Când plec undeva, mi-e foame tot timpul. Probabil, mai mult poftă :). Așa că nu sar peste nici un prânz și peste nici o cină. Mă așez undeva, chiar și când sunt singură – într-o trattoria, o tavernă, o braserie. Nu simt că mă bucur dacă îmi iau un sandviș de pe stradă. Fac asta doar când sunt foarte grăbită sau când, pur și simplu, mor de foame.

Care este călătoria pe care ti-ar plăcea cel mai mult să o faci? N-am un răspuns scurt la întrebarea asta pentru că nu pot să aleg doar una.

O să încep cu o călătorie mai lungă, care să includă Peru, Bolivia și Columbia – și datorită scriitorilor sud-americani pe care i-am citit când eram mai mică. Mi-am imaginat în fel și chip locurile despre care scriau și aș vrea tare mult să le pot vedea în realitate.

Mara Coman și fiicele ei, în Halkidiki

Deși nu mi-am dorit niciodată să plec singură în vacanță (mereu când auzeam pe cineva făcând asta îmi spuneam că eu n-aș putea), a început brusc să-mi surâdă ideea cu gândul la o călătorie în Italia. Doar în Italia, nu în altă parte. Cu câte două zile în fiecare oraș (sau sat, cred că sunt superbe satele italiene), cu cazări rezervate dinainte, cu bagaj de mână. M-am gândit că aș putea să plec cu laptopul, să scriu, să mă plimb, să fac fotografii, să mă bucur de mâncarea italiană și de vinul roșu (ți-am zis că mâncarea e importantă pentru mine, iar italienii chiar știu să te hrănească). Nu știu când și dacă o să pun în practică visul ăsta, dar mi-am căutat așa, informativ, niște bilete de tren ca să ajung dintr-un loc în altul și aproape că am gata și un traseu.

Nu în cele din urmă, ar fi călătoriile în care aproape am plecat :)). Aici intră Iordania – aveam bilete de avion, traseul bine stabilit, și cazări în trei locuri. Trebuia să plec în Iordania cu cineva care n-a mai putut merge, așa că am anulat tot. Și e musai să ajung în Maroc. Am fost la 5 minute distanță de a cumpăra biletele în martie și, după multe pro și cons cu membrii grupului, am rămas cu toții la București, întrebându-ne cum ar fi fost dacă.

Care este cea mai mare temere a ta când ești în străinătate? Să nu-mi pierd actele. Să nu ajung singură în locuri ciudate. De exemplu, nu-i o idee bună să te plimbi seara în Paris, pe lângă Moulin Rouge. Știe toată lumea asta, însă eu n-am știut până când nu am încercat! Și ar mai fi diferențele culturale: teama că pot face lucruri interzise sau care îi deranjează pe localnici, doar că eu nu le știu.

Care este obiceiul pe care-l ai în vacanță și îl detești cel mai mult? Că nu mă pot deconecta 100%. Mi se întâmplă rar să reușesc asta – am mai multe șanse dacă am un program foarte plin. Oboseala fizică îmi face foarte bine și uit în ce dată și zi a săptămânii suntem. Asta e semnul că încep să mă relaxez. Însă nu-mi amintesc să fi plecat în nici o vacanță fără laptop (și nu, nu-mi impune nimeni de la job să fac asta), să nu fi citit mailurile măcar o dată la două zile și să nu fi răspuns măcar la cele pe care le consideram urgente. E un obicei nesănătos, pentru că deconectarea și concediul își au rostul lor. E important să reușești să te rupi de tot ce faci în fiecare zi și cred că m-aș întoarce mai odihnită dacă aș reuși să fac asta.

Apoi, cu câteva zile înainte să mă întorc, mă apucă un fel de tristețe: aș vrea să mai rămân și să nu se termine concediul. În loc să mă bucur de ce trăiesc, cad în borcanul cu melancolie. Bine că reușesc să și ies de acolo!

Când călătorești, în ce situație ai minți? Mint când mă agasează cineva. Uite, într-un souk din Dubai, nu mai scăpam – mergeam pe mijloc, nu mă uitam nici în stânga, nici în dreapta. Orice mic interes și gata: venea vânzătorul și mă lua de mână, el insista să probez, eu ziceam că nu cumpăr, el se jura că nu-mi vinde, dar aș putea să încerc, apoi urmau complimentele, un preț bun, eu ziceam nu, el ieșea după mine… Ei, și la un moment dat, când mă întrebau ceva, le răspundeam în românește. Le spuneam că nu înțeleg altă limbă. Minciuna asta m-a mai ajutat în niște situații neplăcute în diverse locuri.

Barcelona mă face simt că trăiesc!

Care a fost cea mai frumoasa vacanță a ta? Eu mă bucur și de o vacanță în Bulgaria, nu e musai să merg în Bali ca să-mi placă. Dar cel mai important e în ce mood ești și cu cine pleci. Dacă îți plac cei care te însoțesc, e minunat. Dacă ajungi și în vreun colț de paradis, chiar nu mai poți cere nimic mai mult.

Mara Coman, în Barcelona

Cum am mai zis, m-am îndrăgostit de Sicilia – de Palermo, de Noto, de Taormina, de Siracusa în special. Aș pleca din nou și mâine, dar aș vrea să stau măcar două săptămâni, să mă pot bucura și de satele mici, și de golfurile sălbatice. Iar Barcelona are, pentru mine, o energie aparte. Mă bucură, mă face să simt că trăiesc și să zâmbesc fără motiv.

Care este lucrul fără de care nu pleci în călătorie? Am zis deja că plec de toate :). Îmi trec prin cap numai banalități – cred că toți plecăm în concediu cu telefon, cu acte, cu medicamente… Am grijă să am mereu cel puțin două perechi de pantofi, o jachetă (dacă nu-mi e frig la destinație, sigur voi tremura în avion) și ochelari de soare. Pe cei din urmă i-am uitat acasă de două ori și a trebuit să-mi cumpăr alții la destinație. Nu-mi doream neapărat, dar nu puteam să-mi țin ochii deschiși. Și, când îți cauți ochelari de soare în Dubai Mall, e greu să rămâi cu picioarele pe pământ și să nu faci o mică investiție neplanificată.

Care este motto-ul tău atunci când călătorești? I havent been everywhere, but its on my list (Susan Sontag).

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugam sa introduci comentariul
Te rugam sa introduci numele