„Dinner in the sky”, o experiență care merită trăită la o degustare de vin

0
973

Recunosc, review-ul meu vine după ani de zile în care internauții au umplut rețelele de socializare cu poze, story-uri, live-uri despre experiența „Dinner in the Sky”. Le-am urmărit, am memorat priveliști de sus, mi-am făcut idei despre cum ai putea să te simți la 30 de metri deasupra pământului, însă nu au ajuns la mine informațiile despre acele detalii care contează și cântăresc atunci când trebuie să plătești o sumă de bani destul de măricică pentru o ieșire în oraș de scurtă durată.

Prin urmare, o să încerc să nu omit acele mici lucruri care fac diferența și sper să vă conving să încercați, la anul, o degustare de vin în aer.

Wine Tasting in the sky

Pentru că nu am fost niciodată la locul potrivit când s-a întâmplat acest eveniment, ani la rând l-am ratat. De fapt, mai aveam puțin și-l ratam și acum, dar trăiască remarketing-ul! Pentru că m-am trezit pe ultima sută de metri, am nimerit disponibilă degustarea de vin, mai exact, Wine Tasting in the Sky, . Prețul, 200 de lei, destul de convenabil pentru a acoperi experiența. Cine speră sau se gândește că „Dinner in the Sky” este despre mâncare, sau în primul rând despre mâncare, se înșală. Este tocmai despre experiență, motiv pentru care vă recomand să testați varianta cea mai ieftină din punct de vedere financiar. Dacă vă place tocmai bine, dacă nu, ați plătit doar o treime dintr-o cină la înălțime.

Cum începe totul? Ajungi la destinație, anul acesta cel de la București a avut loc la Hotel Caro, ești întâmpinat de organizatori cu vin, șampanie, apă… dai cu subsemnatul că te urci de bună voie și nesilit de nimeni, după care te pregătești de decolare. Ți se pun centurile de siguranță, timp în care cei de la sol îți aduc o mică gustare pentru vin. Pe măsură ce urci, somelierul îți prezintă vinul și începe să toarne în pahare, MC-ul vorbește despre măsurile de siguranță, iar tu ești distras de discursul lui și nu realizezi că ai ajuns la 50 de metri în aer (pare se că anul acesta au crescut de la 30 la 50 de metri).

Povești de la 50 m înălțime

Dacă ești ca mine, ai încălecat viteaz pe scaun, iar sus îți propui să nu te miști prea mult, căci e bine să fi precaut. Tragi cu ochiul spre sol, înghiți puțin în sec și te concentrezi pe vinul proaspăt turnat în pahare. Băieții fac show, unul chiar de bărbierit (tot o premieră anul acesta, au realizat primul bărbierit în aer, iar DJ Optik a fost modelul), iar pe tine te tot încearcă curiozitatea să te miști. Ți s-a spus la început că scaunul se poate deplasa 170 de grade (și se lasă și pe spate, dar eu nu m-am riscat), iar vecinul deja încearcă opțiunea. Faci pe viteazul și te miști. Prima dată e mai greu, apoi te tot rotești stânga-dreapta căci priveliștea e prea frumoasă ca să nu fie fotografiată. Te oprești din poze, live-uri și altele de genul pentru a degusta și roșul demisec turnat în pahar, respectiv pentru a mânca una dintre bruschetele puse în farfurie, de care, de altfel, ai și uitat fiind atât de preocupat cu împrejurimile. Mai faci încercări să te uiți în jos și te gândești că, „în eventualitatea depresurizării cabinei”, de la 50 de metri, aterizat pe ciment, praf te faci. E doar un gând pe care-l alungi repede și devii mai viteaz când privești în gol. Realizezi că picioarele ți se sprijină pe o placă de fier, cât două tălpi, și în rest ai tot spațiul să-ți le bălăngăni în aer, ca un copil cu chef de joacă. Mai trece și o dronă a organizatorilor și ne întoarcem cu toții să facem, din nou, cu mâna. Recunosc  că prima oară, când încă nu intrasem pe „viteaz mode”, am ridicat mâna fără a mă întoarce spre dronă.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa

Când deja începe să ți se toarnă vinul de desert, macaraua se pregătește să coboare. La momentul ălă ești deja obișnuit cu înălțimea și începi să te bucuri de experiență. Și tot aia e clipa în care-ți pare rău că se termină. Te uiți în farfurie că mai ai 3 din cele 6 bruschete, delicioase, de altfel, (cui îi arde de mâncare când e ocupat cu altele?!), iei una și mai faci o rotire de 170 de grade. Nici nu realizezi că ai ajuns la sol și distracția s-a terminat.

Te gândești că ți-a plăcut, îți promiți să revii la anul și ești încântat că experiența face toți banii. Cu siguranță o vei recomanda prietenilor în varianta aleasă de tine și o iei agale spre casă gândindu-te că ți-ar fi plăcut și “Dinner in the Sky la Mamaia”, deasupra mării.

Cam asta am trăit, pe scurt. Mi se pare scump „dinner-ul” în sine, mai exact 600 de lei/persoană (1.200 lei/cuplu), nu aș exclude „breakfast in the sky” (300 de lei), dar cum totul este, de fapt, despre urcatul în aer și trăirile la 50 de metri deasupra solului, as alege cea mai ieftină variantă. Nu ai timp și dispoziție să mănânci, dar savurezi la maximum un pahar de vin și o priveliște de vis.

Citește și: Atlantis, paradisul de pe palmier 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugam sa introduci comentariul
Te rugam sa introduci numele