Cătălin Anchidin este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de comunicare din industria cinematografică. Se ocupă de promovarea filmelor românești, iar până acum pe lista lui au fost Poziția copilului, Aferim!, Sieranevada, Un pas în urma serafimilor, Charleston. Când nu se află pe platoul de filmare, Cătălin „regizează” propriul film în diverse colțuri de lume, descoperind noi culturi, noi oameni, noi experiențe.
Filmul pe care speri să-l vezi în avion este: Aici m-ați prins. Nu prea am stare de filme în avion. În general, pe distanțe lungi prefer să citesc, să ascult podcast-uri sau muzică. Dacă epuizez și cele două activități, o să aleg o prostioară de blockbuster, fără prea multe pretenții. Dar asta se întâmplă foarte rar. De fapt mi se pare o blasfemie să te uiți la filme în avion.
Ultima carte pe care ai luat-o cu tine în vacanță este: „Expo 58”, de Jonathan Coe. Dar, dincolo de asta, sunt genul care își cumpără tot felul de reviste din aeroporturi. De la „Monocle” până la Dazed & Confused sau alte reviste imposibil de găsit aici. Pe care le cam devorez. Ador revistele în format hard copy.
Ai tendința de a pune în bagaj prea multe… am tendința de a pune în bagaje prea puține. I’m a notorious light packer.
Concediul tău ideal este: Trebuie să fie de cel puțin două săptămâni, într-un loc întotdeauna nou, cu oameni, locuri și culturi diferite. Un mix continuu de noi descoperiri și cu pauze de lâncezeală, dar nu prea multe că mă plictisesc uber repede.
Ce ți-ar strica vacanța? Pierderea avionului. Anularea zborului. Chestii din astea care nu pot fi ușor reparate.
Ce preferi la un hotel? Depinde de locul unde zbor și de vacanța pe care mi-o propun. De exemplu, în Maroc mi-a plăcut mai mult într-un riad cu parfum local decât într-un hotel clasic de 5 stele. Sunt genul care se adaptează. Nu o să spun niciodată NU unui hotel „posh”, dar la fel de bine mi-a plăcut maxim să dorm într-un cort în mijlocul deșertului.
Ce apreciezi cel mai mult la partenerul de vacanță? E mare lucru să găsești parteneri de vacanță cu care să fie perfect sincron. Mie mi-a ieșit asta. Eu, Ilinca, Dani suntem trupa „the backpackers” și-i ador maxim. Asta și pentru că avem aceleași principii de vacanță și nu se plânge niciunul când străbatem 40 de km pe jos sau facem 800 de km într-o zi în mașină.
Care este cea mai mare extravaganță pe care ți-o permiți în concediu? Să dorm mai mult J.
Care este călătoria pe care ți-ar plăcea cel mai mult să o faci? Pe lista mea se află multe destinații. Islanda e poziția 0! Argentina, Mexic, Cuba, Japonia, experiența New York sau San Francisco, Vietnam, Cambodgia, Georgia, Azerbaijan… I just can’t get enough! J
Care este cea mai mare temere a ta când ești în străinătate? Să nu îmi pierd actele cred, ar fi ușor neplăcut.
Care este obiceiul pe care-l ai în vacanță și-l detești cel mai mult? În vacanță orice e permis. Nu detest nimic și în general nu mă opresc de la nimic.
Când călătorești, în ce situație ai minți? Ultima oară am mințit serios când ne-am rătăcit în Jamaa el-Fna (Marrakech), era târziu, noi eram prinși în labirint, pradă numai bună pentru localnicii dornici de a „salva” de niște bani niște turiști europeni. Dar cred că în vacanța aia am mințit mult. Ori mințeam noi, ori ne păcăleau ei J.
Care a fost cea mai frumoasă vacanța a ta? E atât de greu să fac clasamente, de fapt îmi este imposibil. Mi-a plăcut enorm Portugalia, de fapt ne-am și reîntors acolo de câteva ori, am iubit Marocul, ne-am bucurat maxim de Kuala Lumpur, am savurat Beirutul și mai sunt multe pe listă.
Care este lucrul fără de care nu pleci în călătorie? Pașaportul, gelul antibacterian, ochelarii de soare (cu dioptrii).
Care este motto-ul tău atunci când călătorești? Nu cred în motto-uri, dar tot ce știu este că în vacanță trebuie să enjoy every fuckin’ moment. De aia e vacanță.
