Patru sau 5 stele la Simantro Beach în Kassandra și totul părea relativ. Relativ a fost drumul. Restul a fost peste așteptări.

Nici nu se făcuse ora 20 și eu eram deja în pat. Ne propuneam să ieșim din casa la ora 4 dimineața. Am plecat la 3 și cateva minute cu destinația Grecia. Punctul de plecare a fost Ploieștiul, iar cel de destinație zona Sani din peninsula Kassandra. Mai precis, al treilea braț al peninsulei Halkidiki, dacă începi să numeri dinspre Athos, iar la mijloc ai Sithonia.

Nu știu cât de inspirată a fost ruta aleasă, dar ea a fost desenată întâi de google maps, iar apoi condusă din intersecție în intersecție de GPS. În cei 880 de km am vazut o Bulgarie monotonă, asta pentru că a plouat cam tot timpul, cu doua orașe mari, între ele se distinge cochetul Veliko Tarnovo, dar și un drum nou spre Grecia, care trece pe lângă Momchilgrad. Acest drum nou, care scutește călătorul român înspre Grecia de kilometri buni făcuți în Bulgaria, nu există încă pe multe GPS-uri, nici pe ale mele. Oricum, dacă-ți urmezi instinctele ajungi repede la graniță din creierul munților pe acest drum și după 7-8 ore esti deja în Grecia.

După vamă urmează un drum descendent de viteză – oare cum or fi putut bulgarii și grecii să facă această semi-autostradă, iar noi ne câcâim la Ploiești-Brașov de 25 de ani – și orașul Komotini. De aici, cea mai aproapiată destinație estivală este Kavala și, cu feribotul, Thasosul. Oricum, noi am mers până în Kassandra pe drumul cel mai anevoios, asta dacă luăm în calcul cele 10 ore petrecute până atunci în mașină. Am coborât pe coasta de Est până la Stratoni, am urmat înspre Vest drumurile de munte până la Ploigiros, apoi via nea Moudania am ajuns pe coasta de Vest a Kassandrei la Sani.

Aici ne-a întâmpinat o pace greu de imaginat altfel, un hotel stațiune, resort cum îi spun ei, aflat într-un paradis plin de conifere, citrice și leandri pe nume Simantro Beach. Am gasit chiar și zarzări roșii cu fructe acre, gata de gustat. Păcat că nu se mai plantează și la noi astfel de pomi fructiferi!

Locul, construit din piatră și lemn la vedere, mirosea a flori de citrice și era populat cu foarte puțină lume. Simantro este hotel de 5 stele – 4 dupa criteriile agenției Jeka și, probabil, mai aproape de adevăr – se termina lin în mare cu o plajă generoasă și nisip fin.

Pentru că excursia a avut loc de Paști, a fost puțin cam devreme pentru a intra în vreuna din cele două piscine exterioare, și la fel de devreme pentru a o folosi pe cea semi-închisă. Totuși, eram în aprilie și nu venisem neapărat pentru bălăceala în piscina, ci pentru aer de mare, soare – pe cât posibil – și un Paște la greci.

Camerele, cel puțin cea de genul pe care am primit-o noi, adică o familie cu doi copii, sunt într-adevăr generoase. Nu am măsurat cu metrul, dar este vorba de vreo 30 de metri pătrați în care sunt așezate două canapele mari, un pat de bebeluș si un pat matrimonial, și el foarte generos.

Mobila nu este noua, dar tipul respectiv de mobilă se strică cam greu: lemn și marmura albă. Oricum, interiorul camerelor poate fi împrospatat, cu toate astea camerele înalte din Simantro îți sugerează că ai ales fericit.

Bucătaria, dacă ai ales all inclusive, este și ea generoasă. E doar un hotel operat de germani! La toate cele trei mese – în cazul nostru și la cea specială de Paști – aveai de unde să alegi din mai multe feluri de mâncare și când spun mai multe, vreau să spun că poți să mănânci cam de toate. De la orez cu fructe de mare, la tot felul de brânzeturi și deserturi, uleiuri și prăjituri, fructe și sucuri. Dacă ar fi să vorbesc despre mine, eu am fost impresionat de cafeaua grecească.

În afară de mesele principale, cu program generos, 2-3 ore alocate fiecăreia, la barurile exterioare puteai să te alimentezi permanent cu apă, sucuri și alcooluri ale locului. Cât am stat la Simantro, adică 5 nopți, nu am simțit niciun moment că vreunul dintre oamenii din staff ar fi plictisit sau că s-ar uita urât la cineva pentru că mancat sau băut prea mult. Totul era la discreție și se pare că discreția celor prezenți a fost și ea cumpătată. Asta e foarte bine la un loc unde te duci să te linistesti, pentru că nu doar personalul poate să facă atmosfera neplacută, ci și turiștii.

Pe lângă oamenii care se ocupau cu servirea au mai fost și 4 entertaineri germani, doi băieți și două fete, care au reusit în fiecare zi să facă o atemosferă excelentă pentru copii. Evident că treaba lor nu s-a oprit aici, au reusit să aducă în sală de spectacol și adulții, fie ei germani, bulgari, greci sau români.

Într-a șasea zi a experientei grecești, după o seară de inviere petrecută într-o biserică grecească, alături de o asistență cosmopolită și o vizită la Salonic, a trebuit să ne îmbarcam în B-maxul produs la Craiova și să plecăm spre casă. După 12 ore de Grecia, Bulgaria, urâta vamă românească din Giurgiu, MCDonalds-ul din Otopeni, am ajuns la Ploiești. Hristos a înviat, anul asta, în Grecia . Cel puțin pentru noi!

Vacanța a fost achiziționată prin agenția Jeka Turism

Review scris de Ștefan Alexiu, LinksPr