Din 2018, pe marile ecrane vom vedea „Distanța dintre Mine și Mine”, un documentar care pune in prim-plan tensiunea din comunism prin trairile personale ale poetei de origine evreiasca, Nina Cassian.

Distanţa dintre Mine şi Mine este un film personal intens despre artă, politică și tensiunea dintre individ şi istorie. Filmată în apartamentul Ninei Cassian din New York, producția „Distanța dintre Mine și Mine”, în regia Monei Nicoară, este construită în jurul unei serii de conversaţii critice şi pline de umor şi a unor scene observaţionale tandre cu poeta. Filmul este o producție Hi Film Productions, iar producătorii sunt Ada și Alecu Solomon.

Filmul pune în prim-plan istoria comunismului văzută prin prisma trecutului personal al Ninei Cassian, o artistă evreică refugiată în ilegalism în timpul rebeliunii legionare, dezavuată în Scânteia la debut, dar apoi propulsată în primele rânduri ale proletcultismului, urmărită meticulos de Securitate, şi în cele din urmă forţată să rămână în America de propriile poezii scrise împotriva familiei Ceauşescu, consemnate în jurnalul disidentului Gheorghe Ursu, ucis de Securitate.

Printre pahare de whiskey, ţigări şi stive de cărţi, prezenţa cerebrală şi ironică, dar încă erotică şi jucăuşă, a Ninei va ghida povestea printr-un trecut românesc care este frapant vizual, dar prea rar vizitat: viaţa de noapte săltăreaţă a Bucureştiului interbelic; tineretul fascist, îmbrăcat în costume naţionale, mărşăluind pe Calea Victoriei; devastatorul pogrom din 1941 de lângă casa în care locuia Nina ca adolescentă; filmele rigide, constructiviste, de agitaţie şi propagandă făcute în anii ’50 (inclusiv cele regizate de Nina însăşi, alături de Mihu Dragomir şi Slavomir Popvici); relaxarea cosmopolită a pieselor de jazz compuse de Johnny Răducanu pe versurile Ninei în anii ’60; devastatoarele teze de la Mangalia şi intalnirile lui Ceauşescu cu scriitorii; osanalele televizate adresate lui Ceauşescu, limbajul rece al dosarului de securitate al Ninei şi deprivarea cenuşie a anilor ’80.