De ceva vreme, mă gândesc din ce în ce mai serios că, în privința turismului, ne sabotăm singuri și parcă dinadins vrem să-i alungăm și puținii turiștii străini care se încăpățănează să vină să ne vadă țara. Poate greșesc, că doar nu sunt eu cel mai mare specialist în turism din țara asta, dar altfel nu-mi pot explica de ce nu le putem oferi străinilor nici cele mai elementare servicii, cum ar fi un centru de informare turistică funcțional.

Trecând în după-amiaza asta prin pasajul de la Universtate, mi-a atras din nou atenția ușa închisă a Centrului de Informare Turistică și, ca de fiecare dată, m-am întrebat de ce o fi atât de complicat să deschizi un asemenea centru, în condițiile în care în marile capitale europene găsești cel puțin unul. Probabil că aceleași dileme le-a avut și cuplul de turiști francezi care se uita, nedumerit și dezorientat deopotrivă, prin geamul centrului. După un schimb de replici, pe care din păcate nu l-am putut auzi, el încearcă totuși și ușa, deși era mai mult decât evident că centrul era închis, și apoi intră, dezamăgiți, în magazinul de suveniruri de alături.

Sunt convinsă că cel puțin două-trei asemenea scene pot fi surprinse în fiecare zi în fața Centrului de Informare Turistică, deschis de altfel cu multă emfază, acum patru ani, de către Primăria Capitalei. Nu știu exact cât timp a funcționat, dar dacă memoria nu mă înșeală, a trecut un an de când turiștii străini sunt lăsați să se descurce singuri prin “jungla” Bucureștiului. Și nici înainte nu era ușor să te sincronizezi cu programul celor care se ocupau de centrul respectiv.

Nu știu dacă motivul financiar ar putea fi invocat în acest caz, mai ales că există, cu siguranță, oameni pasionați de turism care ar fi dispuși să facă și voluntariat pentru ca turiștii străini să nu mai orbecăie ca niște oi rătăcite pe străzile orașului. Iar dacă autoritățile nu pot sau nu vor să se ocupe de acest centru, s-ar putea inspira din poveștile de succes ale altora.

Spre exemplu, centrul de informare turistică din Veliko Tarnovo este coordonat de o companie privată, iar pagina de Internet are chiar și o variantă în limba română, țara noastră fiind una din principalele surse de fluxuri turistice din vechea capitală a Bulgariei.  Iar în Zaragoza, Spania, autoritățile locale au apelat la ajutorul pensionarilor din oraș. Astfel, dacă ajungeți în Plaza del Pilar și aveți nevoie de îndrumări, pensionarii spanioli vă vor ajuta cu mare drag, chiar dacă singurul mijloc de comunicare s-ar putea să fie doar cel al semnelor.

Rămâne de văzut dacă va fi găsită vreo soluție până nu-i punem pe fugă pe toți străinii care ar îndrăzni să se aventureze pe meleaguri românești.