Poveștile cu cavaleri, domnițe, prinți, prințese și castele pline de mistere și cotloane ascunse ne-au colorat tututor copilăria și, indiferent în ce colț al Europei ne-am fi născut. Și, pentru mulți dintre noi, fascinația pentru istorisirile ce prind viață între zidurile seculare e la fel de vie și la vârsta maturității, determinându-ne să descoperim, în vacanțe, castelele ce stau mărturie a unor vremuri de mult apuse.

Portalul de turism Tourism Review a publicat o listă cu 10 recomandări privind castelele din Europa pe care ar trebuie să le vizităm neapărat, iar în top se află și Castelul Corvinilor, din Hunedoara.

De la cetate de piatră la castel fortificat

Pe bazele unei fortificații de piatră, datată din sec. al XIV-lea, voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara a  demarat, în jurul anului 1440, lucrările de transformare a cetății într-un castel fortificat, cu funcțiuni militare. În prima etapă de construcție, castelul este prevăzut cu două curtine, flancate de turnuri circulare și rectangulare, căile de acces în incinta castelului se făceau pe niște poduri, susținute de piloni de piatră și cu ultimele tronsoane mobile.

După ce devine guvernator al Ungariei, Iancu de Hunedoara modifică planurile castelului, axându-se pe extinderea construcțiilor civile, în această perioadă fiind ridicate capela din latura de est a castelului și palatul propriu-zis, de pe latura de vest. Din perioada lui Iancu de Hunedoara se păstrează, nemodificate până în prezent, turnul și galeria Nje Boisia (nu te teme – n.r.), denumire dată, cel mai probabil, de prezența mercenarilor sârbi din garnizoana castelului.

O altă etapă importantă în construcția castelului se desfășoară după moartea lui Iancu de Hunedoara, când se efectuează lucrărie de amenajare în zona nordică a castelului, cunoscută sub denumirea de aripa Matia, compusă din logii. Următoarele modificări importante în înfățișarea Castelului Corvinilor au loc abia în sec. al XVII-lea, când princepele Gabriel Bethlen demarează, pe latura estică, peste fundații mai vechi, corpul de clădire denumit Palatul mare dinspre oraș. De asemenea, sub influența epocii, principele renunță la diferite elemente de arhitectură gotică din Sala Dietei și capelă, deschide un pasaj de legătură între aripa Bethlen și aripa Matia și construiește Turnul Alb și Terasa de artilerie. Nu în ultimul rând, tot din această perioadă datează și curtea exterioară, a husarilor, unde se aflau locuințele administratorului, ale funcționarilor și depozitele de hrană.

Fațada Palatului mare dinspre oraș, acoperișurile cu țiglă glazurată, crenelurile și turnul de supraveghere de la Terasa de artilerie au fost ultimele elemente adăugate, în sec. al XIX-lea, când au avut loc lucrări importante de restaurare ale castelului.

Corbul cu un inel de aur în cioc și prizonerii turci

Datele istorice și povestirile transmise din bătrâni, mai mult sau mai puțin reale, își impletesc firele, așa cum era de așteptat, și în cazul Castelului Corvinilor. Cea mai cunoscută și povestită legendă legată de castel îi are drept protagoniști pe trei prizonieri turci, cărora Iancu de Hunedoara le-ar fi promis libertatea dacă sapă o fântână în curtea castelului. Turcii ar fi reușit, după 15 ani de săpături, să dea de apă, însă soția lui Iancu, căci acesta murise între timp, nu respectă promisiunea și ordonă uciderea lor.

Legenda spune că aceștia au cerut, drept ultimă dorință înainte de moarte, să scrie o inscripție pe cheile fântânii, “Apă ai, inimă nu”, drept dovadă peste timp a încălcării promisiunii date. În realitate, inscripția cu caractere arabe, datând de la mijlocul sec. al XIV-lea, poate fi văzută acum pe unul dintre contraforții capelei și se traduce astfel: “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”.

Cea de-a două istorisire transmisă din bătrâni se referă la corbul cu un inel de aur în cioc ce apare pe blazonul familei Corvinilor. Legenda spune că Iancu de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, care i-ar fi dăruit mamei băiatului, înainte ca acesta să se nască, un inel de aur, pentru a-l recunoaște pe fiul său atunci când acesta va merge la curtea regală.

Pe când Iancu era doar un copil, familia face un popas în timpul unei călătorii și mama lui uită inelul pe ștergarul cu merinde. Un corb, atras de strălucirea podoabei, îl fură, însă Iancu îl doboară cu arcul și recuperează inelul. Ani mai târziu, când ajunge pentru prima dată la curtea regelui Sigismund, Iancu povestește pățania cu inelul, iar regele decide ca simbolul familiei să fie, din acel moment, corbul cu inel de aur în cioc.

Celelalte nouă castele incluse în topul Tourism Review: